Revedere

In urma cu cateva zile primisem un telefon surpriza. Numarul imi era total encunoscut si nu ma ducea cu gandul la nimeni si la nimic. Desi initail nua m vrut sa raspund, pana la urma am facut-o si nua m regretat. Persoana care ma sunase a fost Shiba, cel mia bun prieten al meu din copilarie, cu care am pierdut legatura dupa ce m-am mutat in Coreea cu parintii mei. Niciodata nu as fi vcrezut ca aveam sa dau de el fix in America. In dita-mai tara, dar niciodata nu stii ce iti rezerva viata.
Era ora 19:30 cand am ajuns la restaurantul ales de mine pentru reintalnirea noastra. Am ales o masa putin ami retrasa si m-am asezat pe scaun. Speram doar ca Shiba sa nu intarzie pentru ca nu-mi placeau persoanele care intarziau, dar, evident, ca el a intarziat. Am avut de asteptat mult si bine. Inima imi batea foarte tare si eram agitat. NU stiam ce aveam sa-i spun... Nu-l mai vazusem de ani buni. Mi-am pus mainile pe masa si mi-am impreunat degetele. Mi-am intors privirea spre fereastra si am privit afara.

Ma intorsesem in orasul in care copilarisem, Minesotta. Imi amintisem de prietenul meu din copilarie, de Soo Min, asa ca, prin pile, relatii, am reusit sa fac rost d enumarul lui, l-am sunat si ne-am dat intalnire la restaurant.
Oricat de mult m-as fi grabit, tot n-as fi ajuns la timp pentru ca pe drum spre restaurant m-au oprit niste tipi pe car eii cunosteam ca s aimi ceara nu stiu ce datorie. Evident c anu le eram dator cu nimic, dar ei aveau tupeu. Si evident ca dupa ce ne-am certat pe tema "ne datorezi bani", ne-am imbrancit de cateva ori si era sa-mi primesc un pumn in fata, dar atunci a aparut un prieten de-al meu, care era destul de temut prin oras si umbla prin zona aia. I-am multumit frumos si am plecat alergand spre restaurant.
Cand am ajuns acolo si am intrat, mi-am dat seama ca habar n-aveam cum arata Soo Min atunci. Putea sa fie tipul cu creasta de langa geam sau tipul la costum si cu carare pe mijloc din spate. Dar l-am identificat atunci, Soo Min statea la o masa langa acel tip si m-am dus imediat la el. Ramanand in picioare, m-am inclinat.
-Salut! Scuze ca am intarziat, am avut ceva de rezolvat.

Cred ca Shiba aintarziat cam 20 de minute, dar mi-amz is ca merita sa astept. Mi-am intors privirea spre intrare si atunci am observat un tip intrand. Era imbracat intr-o pereche de blugi, un tricou alb cu un imprimeu, iar peste tricou un sacou negru. M-am uitat mai bine la chipul lui. Am observat ca avea cam aceleasi trasaturi ca si Shiba, dar nu eram sigur ca era el. De fapt, uitasem sa ma leg de detaliul schimbarii infatisarii de-a lungul timpului. Am continuat sa-l privesc fara a stii daca era Shiba sau nu. Cand a ajuns langa mine, mi-am dat seama. El era.
-Salut! Scuze ca am intarziat, am avut ceva de rezolvat.
M-am uitat putin la el fara sa-mi dau seama ca imi spusese ceva. Abia dupa cateva secunde m-am ridicat de pe scaun. Mi-am aranjat sacoul de la costum, apoi am zambit.
-Nu-i nicio problema, i-am zis si am intins mana.

Soo Min s-a ridicat de pe scaun si mi-a intins mana.
-Nu-i nicio problema.
M-am uitat confuz la el. Eram prieteni vechi, iar el intinsese mana. I-am apucat-o si l-am tras spre mine imbratisandu-l.
-Asa iti intampini tu prietenul? am chicotit.
I-am dat drumul. Am observat c apurta costum si am ridicat o spranceana.
-Dragut costum, iti sta bine. Te-ai gandit ca poate am devenit om politic peste noapte si trebuie sa arati prezentabil?

Mi-a apucat mana si m-a tras spre el, imbratisandu-ma. L-am imbratisat si eu.
-Asa iti intampini tu prietenul? a chicotit.
I-am intins mana pentru ca asa mi se aprea politicos. Dupa ce mi-a dat drumul s-a uitat la mine si a ridicat o spranceana.
-Dragut costum, iti sta bine. Te-ai gandit ca poate am devenit om politic peste noapte si trebuie sa arati prezentabil?
Am chicotit.
-Nu, dar suntem intr-un restaurant select si m-am ibracat adecvat. Haide, ia loc, am zambit.

A chicotit. Soo Min se schimbase, intr-adevar.
-Nu, dar suntem intr-un restaurant select si m-am ibracat adecvat. Haide, ia loc, am zambit.
Am ras si m-am asezat.
-Restaurant select... Scuze, stii ca eu prima data am vrut la cafenea. Deci sa inteleg ca iti plac lucrurile selecte, luxoase, chestii de-astea?
Mereu il stiusem pe Soo Min un baiat civilizat si la locul lui, intr-adevar, stiam ca canta la clarinet si ca tatal lui era muzician, deci prevazusem cam cum urma sa ajunga.

-Ahm.. nu chiar, am zis putin nesigur.
De fapt, nu imi placeau chestiile luxoase, dar cand venea vorba de un restaurant select sau chestii de enu;, mereu ma imbracam adecvat. Trebuie sa recunosc ac imi placea sa ma imbrac in costum, dar nu o faceam tot timpul.
-De ce iti ceri scuze?

-A, nu stiu, am chicotit. Chiar nu stiu. In fine, tu ce mai faci, cum mai esti? Hai, spune-mi tot! Ca nu ne-am mai vazut de o gramada de timp, ce-ai mai facut?
Vorbeam destul de mult in general, uneori vorbeam fara sa spun, de fapt, nimic.
-Ai vreo prietena? am zambit.

Entuziasmul lui m-a facut sa chicotesc. Intr-adevar, aveam foarte multe sa-i povestesc si nu stiam cu ce sa incep.
-Pai... nu situ cu ce sa incep.De fapt, stiu. Nu am prietena, am zambit. Hmm... Momentat sunt cam ocupat cu facultatea, am ranjit. Tu? am intrebat la randul meu, curios.

M-am uitat serios la el si apoi am inceput sa rad.
-Asta ai facut tu in toti anii astia? Deci atat de multe mi-ai spus... Pai, nu am prietena nici eu. Sunt si eu ocupat cu facultatea, dar nu asta mi-e scuza. Si... ti-a fost greu fara mine? am ras din nou. Normal ca ti-a fost, am continuat fara sa il las sa spuna ceva. Eu dau gust vietilor oamenilor, am chicotit, spunand-o pe un ton narcisist. Glumesc. Scuze ca vorbesc asa mult.

-Aaa, nu-i nimic, am zambit.
Mi-am lasat capul in jos si n-am zis nimic o vreme. Zambetul mi l-am sters de pe buze si mi-am pus mainile pe genunchi.
-Nu s-au intamplat foarte multe in toti acesti ani. Intr-adevar, mi-ai lipsit, dar m-am obisnuit cu asta, mi-am ridicat privirea spre el si am zambit.

Cand l-am auzit ce mi-a spus am devenit serios. Eu glumisem, dar el parea serios.
-Da?
Mi-a zambit. Si atunci am observat ce zambet frumos avea sic and de frumos se facuse, ceea ce m-a facut sa zambesc. Dar stiam ca mai mult ca sigur, nu era ca mine, asa ca incercam sa ma stapanesc.

-Ahm, da. Vrei sa spui ca eu nu ti-am lipsit? am intrebat razand.
Mi-am pus din nou mainile pe masa si l-am privit pe Shiba. Am putut observa o schimbare radicala a look-ului sau. Isi vopsise parul si avea reflexii albastre. Am mai putut observa ca avea lentile de contact. Nu stiu de ce si le-a pus, dar din cante imi aminteam eu Shiba avea niste ochi foarte speciali. Imi placea si cum zambea. Avea unz ambet fermecator, iar dantura perfecta si alba.

-Ah, ba da, am spus putin buimac. Sigur ca mi-ai lipsit, am continuat zambind. Chiar in primul an de cand plecasem ma simteam asa... gol pe dinauntru si eram putin deprimat, dar m-am obisnuit. Dar ma bucur ca te revad.
"Mama, da' ce frumos s-a facut... La naiba, nu. Incetez, gata."
-A, scuza-ma putin.
M-am ridicat de pe scaun si m-am dus la baie. Ajuns acolo, m-am uitat putin in oglinda. Soo Min arata atat de bine in seara aceea... Tot ce imi venea sa fac era sa ma dau la el, dar nu puteam face asa ceva. El nu era bisexual si probabil l-ar fi socat, probabil l-ar fi scarbit. Ma temeam de asta inainte sa vin acolo, dar am ignorat gandul asta. Adica trebuia sa ne intalnim, nu puteam sa fug de asta doar pentru ca imi era frica sa nu il plac.
Cred ca am stat in baie vreo cateva minute bune. Pur si simplu, aveam talentul de a pierde timpul fara sa imi dau seama. Cand m-am intors la masa, i-am zambit.
-Scuze. Deci... spune-mi despre tine, esti aceeasi persoana care erai? Sau te-ai mai schimbat?

Cred ca intrebarea mea l-a mirat putin, dar raspunsul lui m-a usurat.
-Ah, ba da. Sigur ca mi-ai lipsit. Chiar in primul an de cand plecasem ma simteam asa... gol pe dinauntru si eram putin deprimat, dar m-am obisnuit. Dar ma bucur ca te revad.
I-am zambit, apoi m-am uitat peste meniu. Inainte sa apuc sa intrebc e aveam de itnrebat, Shiba mi-a luat-o inainte:
-A, scuza-ma putin.
S-a ridicat de la masa si a mers la baie. L-am privit putin, apoi mi-am intors privirea afara. Se intunecase destul de bine, iar luminile din oras erau aprinse. Shiba a stat destul de mult la baie, dar cand s-a intors, a zambit.
-Scuze. Deci... spune-mi despre tine, esti aceeasi persoana care erai? Sau te-ai mai schimbat?
M-am uitat putin confuz la el. Nu prea stiam daca ma schimbasem.
-Ahm... , am facut putin ganditor. Nu prea stiu ce sa-ti zic, am chicotit. Mai bine ma intrebi... Nu-mi place sa-mi fac autocaracterizarea...

-Iar mie nu-mi place sa intreb. Nu suntem la interogatoriu, am zambit. Asa ca prefer sa vorbesti tu despre tine Gandeste-te ca ai descrie o alta persoana.
Cred ca deja imi sclipeau ochii uitandu-ma la el, dar speram sa nu observe asta.

M-am uitat la el fara sa zic nimic pentru o bucata buna de timp. Nu stiamc e sa-i spun despre mine. Cat timp il priveam am observat cat de mult se schimbase la fata si arata cu totul altfel. Arata foarte bine si simplul fapt ca ma uitam la el, ma facea sa zambesc.
-Aaa, da... Sa-ti zic ceva despr emine... Pai... DIn cate stiu eu, Soo Min este o persoana corecta si responsabila, dar are si simptul umorului. A ramas aceeasi persoana altruista, careia ii place sa cante... Are o sora mai mica cu sapte ani, am zambit.
Ii spusesem totul ca si cum vorbeam despre altcineva pentru ca... Imi era mai usor.

Ascultandu-l, mi-am pus o mana sub barbie, fiind foarte atent la fiecare cuvant pe care mi-l spunea.
-Deci nu te-ai schimbat. Imi place asa de tine. Si stiu ca ai o sora mai mica, am ras. O persoana responsabila... exact ce-mi trebuie mie, am chicotit. Eu sunt cam dezordonat si, ma rog, cam iresponsabil... si cam lenes, am ranjit, lasand privirea in jos.

Am chicotit.
-Ma simt mai usurat acum, stiind ca nu te-ai schimbat. De fapt, am o intrebare. De ce porti lentile?
Intrebarea sunase cam aiurea, dar eram curios. Il stiam pe Shiba cu ochii negri si cu o nuanta frumoasa de verde, dar acum isi ascundea acea cuoare suberba in spatele unor lentile de contact albastre.

Auzindu-i intrebarea, am fost purtin surprins, dar m-am gandit sa ma dau putin mare.
-Pai, din acelasi motiv pentru care am si pierce in limba, am zambit.
Am facut o pauza scurta, apoi am continuat:
-Pentru ca mi se pare ca arat bine cu ele. Iar cu ochii... Pai mi se pare ca sunt cam banali.

Am ridicat o spranceana si l-am intrebat uimit.
-Ti-ai facut pierce in limba? Wow...
A facut o scurta pauza, timp in care eu m-am uitat fix in ochii lui. Nu era adeptul lentilelor de contact si mi-am zis ca nu era moment sa-mi spun parerea in legatura cu ele.
-Pacat... imi plaeau ochii tai, dar iti sta bine si cu ele, am zambit. Ce te-a determinat sa-ti faci pierce?
Am observat ca Shiba devenise mult mai rebel decat era inainte, iar intre noi era un contrast foarte mare la comportament.

Soo Min nu parea genul care aprecia lucrurile astea si cand mi-a spus ca era pacat ca imi pusesem lentile, am devenit serios. Ma gandeam sa mi le scot, dar, evident, nu in momentul ala.
-Aaa... pai nu stiu. Nu am un motiv intemeiat, pur si simplu am vrut. A, cum sa zic... vroiam sa fiu special, mereu am vrut asta, si sa fiu in centrul atentiei, stii tu... Stiu ca un pierce in limba nu te face special, dar mi-a placut si ideea si, in fine... Cam asta a fost... La fel si cu celelalte piercinguri din urechi. Si planuiam sa imi fac unul si in spranceana...
Eram convins ca nu urma sa fie incantat de ideea asta, dar trebuia sa stiu si parerea lui neaparat.

M-am uitat nedumerit la el. Vroia sa fie special? Sa fie in centrul atentiei? Dar era special prin faptul ca avea acei ochi...N-am mai comentat nimic. Deja avea prea multe piercinguri, iar cel din spranceana ar fi fost cireasa de pe tort. M-am uitat atent la el incercand sa mi-l imaginez cu pierce in spranceana, dar nu a iesit nimic.
-Mai bine ai renunta la pierce0ul in spranceana...

Am zambit cand l-am auzit. Eram sigur ca asta avea sa spuna.
-Nu stiu ce sa zic, atata timp cat nu am niciun motiv pentru care sa nu mi-l fac...
De fapt, aveam unul: faptul ca lui Soo Min nu ii placea. Dar vroiam sa il fac sa vorbeasca, sa isi spuna parerea, sa imi spuna ca nu vroia sa mi-l fac.

-Mda... Ai dreptate. NU te opreste nimeni, dar nu cred ca ti-ar sta bine. AI prea multe gauri deja, dar faci ce vrei, eu doar ti-am spus ce cred. Stii.. nu prea vreau ca tu sa renunti la ceva doar in cauza ca mie nu-mi place.
Mi-am lasat capul in jos si n-am zis nimic. Am vazut unc helner trecand pe langa noi si l-am oprit imediat. I-am cerut sa aduca doua pahare de vin rosud e cea mai buna calitate, apoi mi-am amintit ca nu-l intrebasem pe SHiba daca vroia.
-Nu te deranjeaza, nu?