Nebunie prin lumea 3D

Stăteam tolănită pe canapea,cu telecomanda în mână şi schimbam canalele televizorului neîncetat. Dintr-odată,am adormit şi mi-a căzut telecomanda din mână. M-am întors pe o parte,până am căzut.
-Wow.Ăă.Ce dracu... Am adormit. Încep să chicotesc şi iau telecomanda de pe jos şi o pun pe măsuţă.

M-am vazut in fata usii noi venite asa ca m0am gandit sa vin cu un "welcome" am batut de doua ori in usa si am asteptat vesnicul raspuns

Auzind bătăile din uşă,m-am dus să deschid. Ajunsă în faţa uşii,am deschis-o uşor şi l-am privit pe tipul din faţa mea.
-Hey..! I-am zis,zâmbind dulce.

Am auzit bataile si vocile prin somn. Mi-am dezlipit capul de pe masa din bucatarie si m-am indreptat spre hol. Inca somnoros, am reusit sa o disting pe Fei Yang si o silueta ce parea a fi masculina. Am mascat un cascat si m-am rasucit pe calcaie. Nu vroiam sa ma bag in discutiile ei iar masa din bucatarie inca ma imbia.

-Hello... am zis eu cu o voce inceata
-Scuze dar te-am deranjat?spun eu observand tinuta fetei si incepand sa ma fac prost prind gand fiindca poate o trezisem

-Nu,nu ma deranjezi.Îi zic,trecând uşor cu mâna prin păr pentru a-l aranja.Intră!Zic apoi şi mă dau la o parte din uşă. Mă întorc puţin cu spatele să văd dacă Kouhei doarme.Nu-l văd şi oftez scurt.
-Cred că doarme...oricum,intră.Tre' să se trezească odată şi-odată...

Am dat un pas inapoi si am scos capul dupa colt. Ii prind privirea lui Yang si ii soptesc lasand la o parte orice tachinat aveam in minte. Parea ca, cateva ore de somn nu i-ar mai fi stricat:
-Sunt treaz dar nu pentru mult. Musafiri?

"Cum de nu a râs de cum arăt?O.o" Îl privesc zâmbind scurt apoi mă apropii uşor de el.Îi ciufulesc părul şi îi zic pe un ton copilăresc:
-Taci măi!Că nu te mai culci de acu'!

I-am zambit larg dar si amar. Erau multe lucruri care s-au schimbat. I-am aranjat putin parul si i-am spus pe cel mai dulce ton ca '' 'surioara mea' a crescut cam mult''.

-Şi ce?M-am sprijinit de el.Voiai să rămân acelaşi 'bebe ugugaga'?Încep să râd apoi îi prind mâna într-a mea.

-Acea 'bebe ugugaga' pe care nu puteam sa o pacalesc sau care avea cele mai bune ideei? am intrebat-o zambind, invartind-o.
-Sau tipa de acum, care nu are timp de ea? zambetul mi s-a sters
-Pe care sa o prefer? am murmurat trist

-Heey!Am timp pentru mine.M-am strâmbat la el şi i-am dat un scurt pupic pe obraz.
-Tu o alegi pe cea pe care o preferi.

I-am dat doi pupici pe tampla si m-am indreptat spre bucatarie:
-Vrei ceva? In afara de confortabila mea masa pe care nu o impart? i-am strigat peste umar, zambind

-Ce-i cu tine de eşti aşa amabil?Mă rog.Vreau masa.Nu mă interesează dacă mi-o dai sau nu.Am început să râd apoi m-am dus în spatele lui şi l-am îmbrăţişat.

I-am aruncat o privire intre iritare si triste prefacuta:
-Dar sunt mereu 'amabil'. Tu nu esti mereu amabila. am spus scotand limba, stiind ca nu o sa arat mult mai mare de 3 ani.

-Mda,cum zici.Mi-am lăsat capul pe spatele lui şi nu ştiu ce mi-a venit dar am simţit nevoia de a-l întreba:
-Ce ai zice dacă ai afla că o persoană te iubeşte mai mult decât un prieten/amic?

M-am intors nedumerit. Am ridicat din umeri:
-Probleme cu baietii? am ridicat o spranceana. Intrebarea suna ciudat venind de la ea si nu-mi placea sa o vad atat de distrata.

Am înghiţit în sec şi deja începeam să mă înroşesc.
-Da...adică nu.Ăă. Sau poate da.Adică îl iubesc pe unu' iar tu îl cunoşti foarte bine.Îl cunoşti ca pe tine însuţi.

M-am uitat la ea de parca ar mai fi crescut un cap. Habar nu aveam la cine se referea iar ea nu 'apela' la mine prea des cand era vorba de relatiile ei:
-Nu am pe nimeni asa apropriat. Ma duc sa pregatesc masa am spus zambind slab. Parea vulnerabila si o 'consolare' nu i-ar fi facut prea mult bine

-Doamne ce greu de cap e!Am început să înjur printre dinţi.
-Despre tine vorbeam,fraierule!Mi-am acoperit gura cu mâinile şi l-am privit cu coada ochiui.

M-am opritbrusc. Expresia ''am dat cu stangu'n dreptul'' se potrivea in ambele situatii. M-am uitat la ea inca nu puteam sa-i raspund. ''Spune-mi ca glumesti'' era lucrul pe care vroiam sa il auda in gandurile mele.

-Şi nu glumesc bă.Am oftat şi m-am trântit pe scaun,lăsându-mi capul pe spate.Ştiu că tu nu aşa că ignoră ce-am zis.

-Tu vorbesti serios? am intrbat-o trantindu-ma pe canapeaua de langa ea. M-am uitat pe tavan, brusc interesat de orice crapaturi ar fi fost pe el.
-Stii...ai gusturi foarte ciudate am murmurat incercand sa-mi adun gandurile

-Aha.Vorbesc serios.Dacă glumeam începeam să râd de mult.M-am ridicat de pe scaun şi m-am lăsat deasura lui.
-Ştiu că am gusturi ciudate.Mersi de compliment!

Am privit-o pentru un moment. Recunosc ca o iubeam mai mult decat pe o sora dar era ciudat:
-Yang...am tras-o in poala mea si mi-am lipit fruntea de a ei. Eram nedumerit.