O dimineata aparent banala...

M-am trezit somnoros. In sfarsit avusesem parte de o noapte grozava in care dormisem bustean, in nestire, fara sa visez ceva, timp de 12 ore. M-am intins, apoi m-am dat jos din pat si m-am dus sa vad daca Soo Min inca dormea. Am deschis usa incet si am intrat usor in camera. Da, inca dormea. Ah, si ce dragut era cand dormea... Am zambit pentru mine, m-am asezat pe vine, sprijinindu-mi bratele de pat si privindu-l asa cateva clipe. Apoi m-am gandit ca putea sa se trezeasca oricand, asa ca m-am ridicat si m-am dus la bucatarie, apucandu-ma sa fac cafeaua.

Am deschis incet ochii si am zambit. M-am intins pe burta si mi-am bagat mainile sub perna, asezandu-mi mai comod capul pe perna. Dormisem foarte bine in noaptea aceea si imi era foarte lene sa ma ridic din pat. Am inchis din nou ochii si am mai motait vreo cincisprezece minute, atipind din cand in cand. Dar cand somnul mi-a zburat de tot, m-am ridicat din pat si am mers tina la combina muzicala de pe birou. M=am uitat vreme indelungata la ea, gandindu-ma la ce vroiam sa ascult, apoi am ales cantaretul si am pus CD-ul, apoi i-am dat drumul. Incepuse sa cante Nunta lui Figaro de Mozart. Era o melodie vioaie care ma punea mereu in priza. Cat timp o ascultam, mi-am facut patul, apoi m-am schimbat de pijama. Uitasem complet ca imparteam apartamentul cu Shiba si ca erau mari sanse ca el sa doarma. Totusi, m-am uitat la ceas. Era trecut de 1. Am ridicat din umeri, apoi mi-am continaut treaba. Cand am terminat, am mers in bucatarie unde l-am vazut pe Shiba. Muzica inca canta.
-'Neata, am zambit. Te-ai trezit de mult? am intrebat nesigur.

La un moment dat am auzit ceva muzica, dar nu era data foarte tare. Mi-am dat seama ca se auzea de la Soo Min si ca se trezise, dar nu m-am dus sa ii urez buna dimineata. Dar nici nu a fost nevoie, pentru ca l-am vazut peste vreo cinci minute la usa, zambind.
-'Neata, am zambit si eu. Nu chiar, cam de vreun sfert de ora. Bei cafea? Si daca da, sa-mi zici cum sa ti-o fac.

Am rasuflat usurat, apoi m-am asezat la masa, luand o pozitie comoda. MI-am dus un genunchi la piept si mi-am sprijinit barbia de genunchi.
-Nu am pretentii la cafea pentru ca beau foarte rar, am ranjit. Dar daca faci, sa o faci cum iti place tie.
Am observat cu intarziere faptul ca Shiba era la bustul jol. Cand era cu spatele la mine, ma holbam la el ca nu tampit, dar merita.
-Aaa, ai mancat?

-Hm? Nu. Nu pot sa fac nimic pana nu-mi beau cafeaua.
Am terminat de facut cafeaua, am indulcit-o cu zahar si lapte si am turnat-o in doua cesti, dupa care am pus-o pe masa si atunci i-am observat pozitia draguta si am zambit.
-Poftim. Sper sa fie okay.

-Nu-ti face griji, l-am asigurat, apoi am luat o gura de cafea. E buna.
Din cand in cand privire imi zbura spre Shiba. Nu stiu ce ma facea sa ma uit la el. Am mai luat cateva guri de cafea, dar era prea calda si m-am ars pe limba. Brusc am auzit catvea sunete ciudate si mi-am lasat rudinat capul in jos. Imi canta stomacul de la foame. "Ce jenant", mi-am zis.

A sorbit cateva guri din cafea si m-am uitat putin surprins la el. Cafeaua era fierbinte, ce naiba, doar ce o terminasem de facut. Am vazut ca se cam arsese, da rnu a vrut sa zica nimic. Apoi a inceput sa ii cante stomacul, iar asta m-a facut sa rad si m-am ridicat de pe scaun, indreptandu-ma spre frigider.
-Sa vedem... vrei sa-ti fac niste sadvisuri? Sau, ma rog, ce vrei de mancare?

M-am simtit aiurea cand l-am azuit razand, apoi mi-am ridicat privirea spre el.Se ridicase de pe scaun si a mers la frigider. Era doar o impresie sau Shiba ma trata ca pe un print? Nu i-am raspuns, doar m-am ridicat de pe scaun si m-am dus la frigider. Nu prea vedeam ce era inauntru din cauza lui. Mi-am pus mana pe spatele lui pentru a-ida de inteles ca vroiam sa vad ce era inauntru.
-Nu vreau sa ma tratezi ca pe un print. Da-te la o parte.

S-a ridicat de pe scaun si a venit la mine, punandu-mi mana pe spate.
-Nu vreau sa ma tratezi ca pe un print. Da-te la o parte.
-Nu te tratez ca pe un print, am zambit. Doar ca... cum sa zic, imi place sa fiu fratele mai mare, imi place sa protejez. Asa ca aseaza-te si lasa-ma pe mine.
Sigur, Soo Min nu mai era un copil, putea sa isi faca si singur de mancare, putea sa se descurce singur, doar ca vroiam sa am grija de el pentru ca, pur si simplu, imi placea foarte mult.

M-am uitat serios la el.
-Shiba... De ce nu te asezi tu la masa si sa ma lasi pe mine sa fac de mancare? Nu cer mult, nu?
Nu-mi placea sa-mi faca cineva de mancare pentru ca ma simtam trat ca un print si nuv roiam asta. Am fos tinvatat sa ma descurc singur si probabil din acest motiv nu am vrut sa-l las sa gateasca.

-Pentru ca nu-mi place sa fiu dominat, am chicotit. Imi place sa fiu eu protectorul.
Nu credeam ca asta era un motiv bun pentru Soo Min, asa ca m-am dat din frigider.
-Bine. dar vezi ca sunt pretentios.

Incepea sa ma calce pe nervi cu protecia si aburelile astea. Pana l-a urma a renuntat si s-a dat de la frigider. M-am uitat urat la el. Vroia cumva sa ma faca sa renunt la ideea ema de a gati?M-am intors cu fata spre el si mi-am pus mainile in sold.
-Imi poti spune ce preferinte ai?

-Sandvisuri, am ras. Asta vreau.
Chiar vroiam sa vad cum era sa locuiesc cu Soo Min in apartament. Eram curios, plus ca aveam ocazia sa ma si dau la el, ori de cate ori vroiam.

Sanvisuri? El vroia sa manance sandvisuri?
-Bine, sanvisuri sa fie.
Eu nu mancam sandvisuri dimineata asa ca eram nevoit sa-mi fac o omleta. Am scos din frigider ceeac e trebuia petnru sandvis si i-am facut trei lui Shiba, le-am pus pe o farfurie, apoi i le-am intins.
-Daca mai ai nevoie de ceva pe sandvis iti pui tu, bine?
M-am intors din nou la frigider si am scos doua oua. Le-am spart intr-o farfurie, le-am amestecat, apoi le-am pus intr-o tigaie si am asteptat. Cat timp se faceau ouale m-am intors cu fata la el si l-am privit. Cat timp ma uitam la el m-am trezit ranjind fara motiv. Pur si splu ma uitam la el si ranjeam. Probabil ca frumusetea corpului si a fetei m-au facut sa ranjesc in halul acela. Ideea era ca de fiecare data cand ma uitam la el simteam fluturasi in stomac. Eram nedumerit pentru ca, din cate stiam, nu-mi placeau baietii.. Ma gandeam ca SHiba era exceptie...

Mi-a facut rapid un sandvis, mi se parea ca mi-l facuse asa, in siktir, doar asa ca sa fie. Nu am mancat sandvisul, doar l-am privit cum isi face ouale. Apoi s-a asezat si a inceput sa ma priveasca ranjind. Okay, era aceeasi privire cu care ma uitam eu la el... dar asta era imposibil. Pentru ca nu imi ami daduse semne pana atunci ca avea aceeasi orientare ca mine. Am profitat de ocazie si m-am uitat si eu asa la el zambind, fix in ochii lui. Nu aveam lentilele de contact puse, asa ca sigur ii placeau ochii mei atunci. Vrusesem la inceput sa ma uit doar pentru a profita de ocazie, dar ma pierdusem in privirea lui si in ochii aceia negri ca smoala... Am ramas asa cateva secunde bune, uitandu-ne unul in ochii celuilalt...

Abia dupa cateva clipe am observat c anu avea lentilele puse si nu am ratat ocazia de a-l privi fix in ochi. Ne-am privit amandoi fix in ochi, iar eu am inceput sa ma simt putin frustrat. Nu-mi placea sa ma uit in ochii cuiva, dar eram pur si simplu pierdut in privirea lui. In acel moment mi-a trecut prin minte acel sarut de pe plaja si din nou am simtit fluturasi in stomac. Nu cred ca mai aveam nevoie si de alte dovezi pentru a-mi da seama ca imi placea de el, dar cum era posibil? Dupa cateva secunde mi-am lasat privirea in jos, apoi m-am intors cu spatele la Shiba si cu fata spre aragaz. Am gasit un motiv bun pentru a-mi ascunde roseata din obraji. Am intors omleta si aveam de gand sa-l itnreb daca nu vroia, dar imi era teama ca nu cumva sa am o voce mai ciudata decat de obicei, care sa ma dea de gol. M-am gandit mult timp la asta, dar mi-am dres glasul si l-am intrebat:
-Nu vrei si tu?
Vocea nu a sunat asa de rau pe cat ma asteptam, dar era mai ciudata decat de obicei si imi era oarecum teama de reactia lui. M-am intors usor spre el, apoi i-am zambit, dar imediat m-am pierdut in privirea lui. Mi-am dat seama ca ma intimidam cand ma uitam la el.

Ne-am privit asa destul de mult timp si stiam ca si Soo Min, la fel ca mine, se pierduse in privirea mea. Imi amintisem sarutul de pe plaja si ma intrebam daca si el se gandea la asta. Ma intrebam daca sa ma dau la el sau nu. Totusi, n-am apucat sa fac ceva pentru ca el s-a intors cu spatele la mine, a intors omleta si apoi si-a dres glasul.
-Nu vrei si tu?
M-am ridicat de pe scaun, m-am dus pe la spatele lui si l-am imbratisat, petrecandu-mi mainile in jurul mijlocului lui si punandu-mi capul pe umarul lui.
-Nu, merci. Si apropo... Ti-am spus ca sunt pretentios. Sandvisurile trebuie incalzite, am zambit, apoi i-am dat drumul si mi-am bagat sandvisurile in microunde, dupa care m-am asezat din nou pe scaun si l-am privit.

In loc sa-mi raspunda, a venit la mine si m-a imbratisat pe la spate, iar batbia i-am simtit-o pe umarul meu. Am cascat ochii si n-am fact nimic. Am stat neclintit, iar fluturasii din stomac si-au facut din nou aparitia.
-Nu, merci, a raspuns intr-un final. Si apropo... Ti-am spus ca sunt pretentios. Sandvisurile trebuie incalzite.
Mi-a dat drumul, apoi a mers sa-si incalzeasca sanvisurile. Eu am ramas nemiscat cu privirea asupra omletei. Priveam in gol omleta. Eram tensionat si agitat. Asa ma comportam de parca nu stiam ce trebuia sa fac atunci cand eram indragostit. Dar atunci mi-amd at seama ca nu era la fel si nu stiamc e sa fac.
-Scuze..., am zis cu jumatate de gura.

Dupa ce mi-am pus sandvisurile la incalzit, am observat ca Soo Min ramasese nemiscat, apoi l-am auzit spunand cu jumatate de gura:
-Scuze...
-Nu-i nimic, am zambit.
Apoi privirea mi-a zburat catre fundul lui. Aveam o chestie cu fundurile, ma uitam, pur si simplu, automat la fundul cuiva, oricui, iar fundul lui Soo Min mi se parea de-a dreptul... delicios, chiar daca nu se vedea foarte bine prin pantaloni. Mi-am sprijinit capul in mana si am continuat sa ma holbez asa la fundul lui, zambitor.

M-am trezit din visarea mea si m-am pus omleta pe o farfurie, apoi m-am asezat la masa in fata lui. Mi-am dus din nou genunchiul la piept si am inceput sa mananc. Totusi, mi-a fost imposibil sa nu-i observ zambetul enorm de pe fata.
-Ce-i? l-am intrebat in timp ce mestecam.

Eram atent la fiecare miscare pe care o facea. S-a asezat la masa. Intre timp, sandvisurile mele se incalzisera, dar nu-mi ardea de asta acum.
-Ce-i?
M-am hotarat sa i-o spun pe-aia dreapta.
-Nimic. Doar ca... ai un fund delicios, continuam sa zambesc.
Apoi m-am ridicat de la masa si m-am dus sa imi scot sandvisurile din cuptor. Le-am pus pe masa si am inceput sa le mananc.

Mi-am ridicat privirea din farfurie si l-am privit, mestecand. M-am uitat putin la el, apoi mi-am lasat din nou privirea in jos si am decis sa ma joc putin cu el. Am devenit foarte serios.
-Si ce propui? am intrebat incercand sa par iritat.
Habar n-aveam cum avea sa reactioneze, dar mi-am asumat acel risc, plus ca vroiam sa-l vad nervos. Intotdeauna mi-a placut sa-l vad nervos, desi facea destul de urat. Ma rog... poate ca exagerez putin.

L-am vazut cum incepe sa se supere.
-Si ce propui?
-Nimic. Am presupus ca ma intrebi de ce ma uit la tine asa... si ti-am raspuns de ce. Tu ai cerut raspunsul, am chicotit. Da' nu te mai preface, stiu ca nu te-ar deranja sa te ating. Nu-i asa? l-am intrebat sorbind o gura de cafea.

Mi-am lasat capul in jos. Frate... era chiar bun. De ce nu-mi iesea niciodata? Am continuat sa mananc fara sa mai scot un cuvant, apoi m-am uitat din nou serios la el.
-Oare?
Adevarul e ca nu m-ar fi deranjat. Habar n-am de ce n-o lasam balta.
-OO, bine. Ai castigat, am zambit.

Am chicotit.
-Ar fi bine sa-ti mananci toata omleta.
M-am apucat si eu sa termin sandvisurile. Dupa asta, aveam de gand sa ma dau la el bine de tot. Pur si simplu, aveam chef de el, aveam chef sa ma distrez cu el.