Gazda

Stăteam liniștită pe balconul casei mele, privind uimită priveliștea nocturnă, mirifică, a Minnesotei. Toate luminile erau aprinse, parcă totul a luat viață în seara asta. Am oftat scurt și m-am lăsat pe bara din fier forjat a balconului.

Eram in fata casei . Nu stiam de ce ma aflam acolo si ce faceam acolo dar am batut de doua ori in usa asa puternic cum obisnuiam eu sa fac.

Am auzit câteva bătăi obosite în ușa de la intrare. Mi-am luat adio de la priveliștea magnifică de afară și am părăsit balconul, mergând să deschid ușa. Am apăsat puternic pe clanța aurită și am deschis ușa albă, perfectă.
-Salut.

Mi-am ridicat sparnceaza apoi am schitat un mic zambet chinuit .
-Buna! Deranjez?am spus eu cu o voce ascutita dar putin ragusita .

I-am zâmbit băiatului. Arăta chiar bine, pot recunoaște.
-Nu, nu deranjezi. Intră, te rog.

Am zambint din nou chinuit si am intrat in holul casei intorcandu-ma cu fata catre ea.
-Um... eu sunt Joshua!

Mi-am aranjat fundița albastră în păr și i-am zâmbit scurt.
-Încântată. Eu sunt Melanie. Uhm... ia un loc.
Era chiar drăguț, nu l-am mai văzut deloc până acum.

-Desigur... am zis eu asezandu-ma pe canapea si privind in jur , era chiar frumos amenajat
-Draguta locuinta... imi plac gusturile tale.

-Serios? Mie mi se pare că ai mei totuși au plătit prea mult și pereții aceia scumpi sunt urâți, pentru că sunt albi. Dar în fine. Te servesc cu ceva?

-Um... un pahar de Sprite daca ai... ar fi bun... am spus eu dand din cap .
-Nu mi se par a fi urati! mie imi place albul.

-Ăă? Serios? Așteaptă puțin, vin imediat.
Am zâmbit ușor în sinea mea. Băiatul era așa de frumos și îi place casa mea. Am pășit lent până în bucătărie și am turnat Sprite în două pahare mari, de sticlă și le-am adus în sufragerie.
-Poftim.

-Multumesc... stiu ca nu e frumos sa intreb o domnisoara dar... cati ani ai?am zis eu luand paharul si band o scurta gura din suc.

-18, am răspuns scurt. Ce parte nu ți se pare frumoasă în a întreba o fată câți ani are? Defapt, uită întrebarea. Tu câți ani ai?

-eu am 20... am zis zambind cu subanteles
-Pai eu nu zic ca nu e frumos dar na... politetea... si stii tu... in fien eu nu stiu dar na . Ma intelegi nu?Sunt cam ciudat

Am dat ușor din umeri.
-Ok, nu am înțeles aproape nimic, dar mi-am dat seama că nu e frumos. Am dreptate?

-da... am zis eu razand slab si incet luand alta gura de suc.
-Si esti de mult timp prin zona?adica eu unul pana acum nu te-am mai vazut!

-Defapt, de aproape un an. Coincidență că nici eu nu te-am mai văzut pe aici. Am luat o gură sănătoasă de suc și am încercat să mă fac comodă pe canapea.

-Wow un an?si care sunt de 3 lunii aici mi se paree mult. Am suras usor
-Si... deci de unde esti?adica locul nasterii... you know...

-Sydney, capitala Australiei. Știi, insula aceea puțin mai jos de Asia și Africa. Am luat încă o gură, ultima oarecum, de suc și am lăsat ușor paharul pe măsuța de sticlă din fața mea.

-aa pai da stiu unde e , matusa mea are o agentie de modeling acolo. In finee.. multumesc pentru suc apropo!

-Modeling? Tare. Apropo, ai uitat să-mi zici și mie de unde ești. Am strâns ușor din buze.

-Aa da scuze.. pai eu sunt din Anglia... acolo m-am nascut , acolo am copilarit pana la 16 ani , dupa aceea ne-am mutat in Cleeveland doi ani apoi din nou in anglia iar acuma... aici.

-Oau, ciudat. Și măcar ai reușit să te acomodezi în Cleeveland? Adică, ți-a plăcut să te tot muți?

-Da... a fost frumos , oras curat , si oameni prietenosi... nu am avut probleme... dar ma enervez ca ne-am mutat chiar cand ma acomodasem mai binee

-Ah, nasol. Păcat. Nu știam dacă ar fi trebuit să zâmbesc sau să plâng. Mai bine niciuna. Și, ai vreun hobby?